Este ziua ei...

Poveste

Nu te agita atat, lucrurile bune se petrec atunci cand le astepti mai putin. Si nu s-a agitat deloc. Au fost doar doua apeluri primite de la acelasi numar, pe telefon, pe care le-a gasit intr-o seara. Din curiozitate sau nu, a sunat inapoi. Au urmat cateva convorbiri in aceeasi seara, intrerupte uneori din diferite motive. I-a vazut apoi chipul intr-o fotografie. Destul de reticenta initial. Totusi a avut o senzatie de deja-vu. Da. Il mai vazuse, statuse cu el la aceeasi masa, pentru putin timp si intamplator, ce-i drept...aveau prieteni comuni sa zicem. Atunci l-a intalnit prima data. Era vara. Si evident l-a remarcat, a atras-o, dar era preocupata de alte lucruri atunci, a presupus chiar ca este inca la liceu, deci mult prea mic pentru ea. Si chiar voluntar si destul de repede si l-a scos din minte. Pana acum o saptamana el nu mai exista nici macar in amintirea ei, cu atat mai putin in minte sau in viata. Dupa primele convorbiri, la telefon, l-a considerat destul de pueril. Ea ii spune ''copilu''. Da. Este mai mic decat ea. Cu un an. Aparent o diferenta nesemnificativa dar pe care ea o simte. Prima intalnire a fost ca o joaca. Fara nici o intentie. Initial ea nici nu a vrut sa existe. Isi dorea dar vroia sa isi controleze rational toate dorintele, la fel cum o facuse si pana atunci. In cele din urma s-au vazut. Nu singuri, nu intr-un loc perfect. Totusi era o seara frumoasa de iarna la sfarsitul unui an greu si trist pentru ea. Considera ca in anul acela avusese doar o singura realizare, care de fapt nici nu era ceva extraordinar ci mai degraba normal. O seara frumoasa de iarna, cu multa zapada, insa destul de multa lume in jurul lor. L-a sarutat pe obraz cand a venit, foarte sigura pe ea si aparent destul de indiferenta, lasand impresia ca este un lucru pe care il face frecvent cu toti pe care ii intalneste. A preluat fraiele discutiei, a glumit, a ras, a vazut ca se simte in largul lui langa ea si a simtit cum tot timpul el ii analiza fiecare parte, cum se hranea din ceea ce spunea ea si cat de incantat era. La un moment dat, desi timida fiind, insa simtindu-l pe el mai timid in momentul acela, l-a luat de brat sub pretextul ca ii este frig si ca se simte mai bine daca sta mai aproape de cineva, desi acel cineva trebuia sa fie neaparat el. Nu si-au intalnit privirea de prea multe ori in seara aia, insa atractia s-a simtit din prima clipa. Il placea inca de atunci. Fizic este perfect. Si totusi atractia nu era doar fizica. Era o atractie sufleteasca, cu siguranta din partea amandurora. Intalnirea, plimbarea, s-au terminat. Nu au fost singuri nici macar o clipa insa au vorbit doar unul cu celalat. Isi dorea atat de mult sa il stranga in brate si sa il sarute cand a plecat. Da. Chiar de la prima intalnire, care nici tocmai o intalnire adevarata nu a fost. Dar sarutul de final a fost tot pe obraz, insa mult mai indraznet din partea lui...